Adeseori, celebritatea a fost o capcană și o povară pentru copiii geniilor. Urmașii clasicilor noștri nu fac excepție de la regula. Constantin Creanga a fost un pierde-vară care trăia pe seama datoriilor luate în numele bunului humuleștean. Mihai Lăzăreanu, fiul natural al poetului-nepereche a fost un modest funcționar fiscal iar Mateiu Caragiale, până să scrie Craii de Curtea-Veche (al cărui titlu a fost inspirat chiar de o anecdotă a tatălui !), era ridiculizat pentru aerele sale de noblețe imaginară.
Nu același lucru se poate spune despre Yolanda Eminescu, nepoata de frate a poetului nostru național. Născută la 10 mai 1921, în Mizil, Yolanda Eminescu a fost singura fiică a ofițerului superior Gheorghe Eminescu și a Elenei, tatăl său fiind descendentul lui Matei Eminescu – fratele poetului (decorat pentru luptele de la Plevna). După absolvirea studiilor juridice (1939-1943), Yolanda Eminescu debutează în profesie ca avocat în Baroul Ilfov. Destinul său profesional începe sa se afirme atunci când, prin decret regal la 17 februarie 1945, devine, la propunerea consiliului profesoral al Facultății de Drept, prima femeie magistrat din Romania alături de Sanda Rosetti și Steliana Popescu.
In 1949 demisionează și, după ce activează ca asistent universitar la Catedra de drept civil a Facultății de Drept din București, in anul 1951 este îndepărtată din funcție datorită trecutului politic al tatălui său. Gheorghe Eminescu, profesor de istorie militară (căruia îi datorăm singura monografie scrisă de un autor român dedicată lui Napoleon Bonaparte) și participant la luptele de la Mărășești fusese arestat în 1947 pentru convingerile sale politice și condamnat la 7 ani de închisoare.
Înfruntând cu demnitate ostilitățile regimului, Yolanda Eminescu obține, prin concurs, în anul 1954 postul de cercetător științific principal la Institutul de Cercetări Juridice unde va face pe deplin dovada valorii sale prin contribuții doctrinare inedite.
Moștenirea durabilă a operei sale este gândirea juridică emancipată pe care o afirmase încă de la publicarea tezei de doctorat (sub îndrumarea marelui civilist Traian Ionașcu) Vânzarea in rate a mobilelor cu clauza de rezervă a proprietății; formula originală pe care a avansat-o cu privire la natura juridică a operațiunii amintite era o pledoarie curajoasă pentru recunoașterea ipotecii mobiliare iar consacrarea mai târziu, prin dispozițiile Noului Cod Civil a acesteia, vorbește de la sine.
Yolanda Eminescu este, poate, sinonimă cu inovația și pionieratul in materie juridică știut fiind că principala sa contribuție la știința dreptului o reprezintă tezele în materie de proprietate intelectuală (domeniu care și-a obținut astfel în 1979 locul meritat in planul de învățământ al facultăților de drept ca disciplină distinctă). A predat cursul postuniversitar de Legislația invențiilor și semnelor distinctive la Facultatea de Drept din București și cursul de Drept de inventator la Facultatea de științe economice și politice din Strasbourg. Lista operelor lăsate în domeniul proprietății intelectuale, a mărcilor de fabrică, comerț și servicii, a transferului de tehnologie, a dreptului de autor în general este remarcabilă nu doar prin numărul acestora ci, mai ales, prin acuitatea și exactitatea raționamentelor asupra unor teme de cercetare aflate la începutul explorării lor.
Cititorul obișnuit va fi încântat, în schimb, de paginile de antologie judiciară ale Yolandei Eminescu, de firul narativ al Proceselor celebre și elocvența Pledoariilor celebre și, nu mai puțin, de lecțiile subtile despre epoci apuse și faptele de viață sau erorile judiciare pe care le-au cunoscut.
Azi, Uniunea Juriștilor din Romania și Forumul Judecătorilor decernează Premiul Yolanda Eminescu iar o sală de judecată a Curții de Apel din București îi poartă numele.
