“Rolul necontestat al dreptului nu poate fi îndeplinit daca nu e siguranta necesara. Nu-i destul ca Dreptul sa fie recunoscut, ci trebuie sa fie prevăzut în prim rând cu anumite sancțiuni. Lipsit de acestea, Dreptul rămâne o simpla enumerare de principii pe care oamenii le respecta sau nu, după bunul lor plac. (…)
Dreptul trebuie să aibă mijloacele potrivite pentru realizarea lui; înfăptuit prea târziu sau cu mari greutăți, daca nu chiar deloc, Dreptul își pierde valoarea și încrederea ce trebuie s-o inspire.
Dar mai presus de orice, trebuie sa existe siguranta că Dreptul nu poate fi schimbat oricum și în special nu poate fi rapit. (…)
Ceea ce da valoare și utilitate normelor juridice, este tocmai aceasta siguranță. Oriunde lipsește, ori a lipsit siguranta Dreptul n-a putut să-și dea toate roadele binefăcătoare. Pot avea cele mai mari și mai frumoase drepturi; daca n-am siguranta că mă pot folosi de ele și că nu-mi pot fi răpite, ele nu reprezintă nimic. (…)
Principala cauza de nesiguranță a Dreptului atârnă de modul defectuos al organizării sociale:
– legi rău alcătuite, neclare și imprecise, pe de o parte, și obiceiuri (cutume) îndoielnice; schimbările dese ale Dreptului care măresc nesiguranța;
– lipsa de sancțiuni energice, fie că acestea nu sunt deloc prevăzute, fie că nu se aplica;
– dificultățile de valorificare, de realizare a dreptului:
Ce înseamnă Dreptul pe care-l capeți după 10 ani de judecăți ? Ce încredere mai ai când pierzi Dreptul pentru că n-ai făcut o alegere de domiciliu ori a greșit avocatul său funcționarul instantei, cine știe ce formalitate ? (…)Ce îndemn poți avea să’ți reclami și să’ți aperi Dreptul când știi că te costa așa multi bani, când ai destule riscuri și când ai aflat, că la urmă nu poți executa ?
-neglijenta, dezinteresul și abuzurile funcționarilor publici, practicile ilegale ale puterii executive,
-organizația magistraturii – nu totdeauna cea mai reușită (…), interpretări greșite, uneori prea largi, alteori prea strampte, bandete ori asprime in sancțiuni și îndeosebi variațiile de jurisprudenta
-abuzurile și practicile neconstituționale ale puterii legiuitoare precum legile care desființează funcțiuni fara a lua vreo măsură pentru drepturile functionarilor, care rămân pe din afară, legile prin care reglementează …exercițiul dreptului de proprietate cum s’a făcut pentru raporturile dintre proprietari și chiriași, pentru tăierea pădurilor, pentru anumite monopoluri; (…) Sistemul este cu atât mai amenințător cu cât o sumă de drepturi consacrate prin Constituție sunt lăsate să fie reglementate de legiuitorul ordinar, de pildă libertatea individuala, inviolabilitatea domiciliului, etc. Legiuitorul sguduie complet însă siguranta când nesocotește autoritatea lucrului judecat sau principiul neretroactivității, când – cu alte vorbe mai pe înțelesul tuturor – dispune că legea va avea efect nu numai pentru viitor ci și pentru trecut (…)
Se întâmplă uneori ca Puterea constituantă să lovească și mai grav in siguranta Dreptului. După o părere foarte răspândită, aceasta putere n’are limite; ea poate face orice, ea poate statua oricum (…); poate schimba forma de guvernământ, poate introduce în patrimoniul Statului bunuri particulare, pe care le declara ale sale, le naționalizează, cu un termen la moda, ceea ce înseamnă în realitate expropriere fara despăgubiri. Constituantă poate desființa orice drepturi, poate introduce altele, poate desființa de ex.: libertatea presei, a intrunirilor, poate să dea efect retroactiv legilor. Temeiul acestei atotputernicii sta in aceea că este voința națiunii (…) Înțelegeți ce a mai rămas din așa zisa siguranță și garantare a Dreptului ! In lumea civilizată și mai ales intr’un Stat de Drept, deasupra tuturor înfăptuirilor juridice, deasupra tuturor Constituțiilor exista un drept, o dreptate care (…) trebuie sa ne străduim a-o materializa in dreptul pozitiv, dar nu a-o calca. Oricât am respecta voința națiunii nu putem admite sa răpească dreptul cuiva, fara un echivalent”.
